etos

română

Variante

• ethos

Etimologie

Din lat. ethos < gr. ἦθος („obicei, datină”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului etos
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	etos	invariabil
Articulat	etosul	invariabil
Dativ-Genitiv	etosului	invariabil
Vocativ	'	'

1. ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci; fizionomie morală, moralitate.
2. specific cultural al unei colectivități.
3. parte a unui discurs în care se vorbește despre moravuri.

Sinonime

• 1: moralitate

Cuvinte apropiate

• etic
• etică
• etografie
• etogramă
• etologic
• etologie

Traduceri

ansamblu de norme și idealuri morale specifice unui grup social sau unei epoci

cehă: étos (Česky) coreeană: 에토스 (한국어) daneză: etos (Dansk) ebraică: אתוס (עברית) engleză: ethos (English) esperanto: etoso (Esperanto) estoniană: eetos (Eesti) finlandeză: ilmapiiri (Suomi) franceză: ethos (Français) germană: Ethos (Deutsch) n. greacă: ήθος (Ελληνικά) (íthos) n.

italiană: ethos (Italiano) m. maghiară: éthosz (Magyar) neerlandeză: moreel (Nederlands) norvegiană: etos (‪Norsk (bokmål)‬) poloneză: etos (Polski) portugheză: ethos (Português) m. rusă: этос (Русский) (etos) spaniolă: ethos (Español) m. suedeză: etos (Svenska) c. turcă: ruh (Türkçe)

Referințe

• DEX online