evanghelie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Variante
- (pop.) vanghelie
Etimologie
Din ngr. εύαγγέλιον (evangélion).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului evanghelie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | evanghelie | evanghelii |
| Articulat | evanghelia | evangheliile |
| Dativ-Genitiv | evangheliei | evangheliilor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde viața și [[învățătură|învățătura]] lui Cristos.
- Evanghelia după Matei.
- evangheliar.
- fiecare dintre capitolele din acestă carte, care se citesc în timpul serviciului religios creștin.
- (glum.) lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine.
- (intl.) cazier judiciar, antecedente penale.
Sinonime
- 1-3: (bis.) evangheliar, tetraevanghel, tetraevangheliar
Cuvinte derivate
- evangheliar
- evanghelic, evangelic
- evanghelism
- evanghelist
- evangheliza, evangeliza
- evanghelizare, evangelizare
- evanghelizat, evangelizat
- evanghelizator
Cuvinte apropiate
Expresii
- Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială
- A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături
Traduceri
parte a Bibliei care cuprinde viața și învățătura lui Cristos
|
|