evinge

română

Etimologie

Din lat. ēvincere (după învinge).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului evinge
Infinitiv	a evinge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	eving
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să evingă
Participiu	evins
Conjugare	III

1. (v.tranz.) (despre o persoană) a face ca o altă persoană să sufere o evicțiune.

Cuvinte derivate

• evicțiune
• evingere
• evins

Traduceri

a face să sufere o evicțiune

arabă: أجلى (العربية) ('ajlaa) chineză: 驅逐 (中文), 驱逐 (中文) (qūzhú), 赶出 (中文) (gǎnchū) engleză: evict (English) finlandeză: häätää (Suomi) franceză: expulser (Français), évincer (Français) germană: vertreiben (Deutsch), verweisen (Deutsch), ausweisen (Deutsch) greacă: κάνω έξωση (Ελληνικά) (káno éxosi) italiană: espellere (Italiano), sfrattare (Italiano) japoneză: 追い出す (日本語) (おいだす, oidasu), 立ち退かせる (日本語) (たちのかせる, tachinokaseru)

poloneză: eksmitować (Polski) portugheză: despejar (Português) rusă: выселять (Русский) (vyselját'), выгонять (Русский) (vygonját'), изгонять (Русский) (izgonját') spaniolă: desahuciar (Español) suedeză: vräka (Svenska), avhysa (Svenska) turcă: tahliye ettirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online