excela

română

Etimologie

Din fr. exceller < lat. excellere.

Pronunție

• AFI: /eks.ʧe'la/

Verb

Conjugarea verbului excela
Infinitiv	a excela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	excelez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să exceleze
Participiu	excelat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu).

Cuvinte derivate

• excelent

Traduceri

a se remarca în mod deosebit

engleză: master (English) finlandeză: hallita (Suomi) franceză: exceller (Français) germană: meistern (Deutsch) latină: excellere (Latina)

neerlandeză: beheersen (Nederlands) poloneză: wybijać (Polski) suedeză: bemästra (Svenska) turcă: uzmanlaşmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online