exclusivism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză exclusivisme.

Pronunție

  • AFI: /eks.klu.si'vism/


Substantiv


Declinarea substantivului
exclusivism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ exclusivism invariabil
Articulat exclusivismul invariabil
Genitiv-Dativ exclusivismului invariabil
Vocativ exclusivismule invariabil
  1. atitudinea celui care refuză să ia în considerație părerile sau ideile altora.
  2. caracterul a ceea ce este exclusiv.


Traduceri

Referințe