exila
română
Etimologie
Din franceză exiler.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului exila | |
| Infinitiv | a exila |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
exilez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să exileze |
| Participiu | exilat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni.
- (v.refl.) a se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online