exila

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză exiler.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
exila
Infinitiv a exila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
exilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să exileze
Participiu exilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni.
  2. (v.refl.) a se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe