extaz
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză extase < greacă antică ἔκστασις (ékstasis, "transport").
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului extaz |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | extaz | extaze |
| Articulat | extazul | extazele |
| Dativ-Genitiv | extazului | extazelor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinații etc., care |apare sub influența unor ritualuri și practici religioase.
- (med.) stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de idei fixe și de exaltare mintală, este lipsit de senzații și incapabil de mișcări voluntare.
- admirație profundă, nețărmurită.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
stare emoțională de exaltare
|
|