extaz

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză extase < greacă antică ἔκστασις (ékstasis, "transport").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
extaz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ extaz extaze
Articulat extazul extazele
Dativ-Genitiv extazului extazelor
Vocativ ' '
  1. stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinații etc., care |apare sub influența unor ritualuri și practici religioase.
  2. (med.) stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de idei fixe și de exaltare mintală, este lipsit de senzații și incapabil de mișcări voluntare.
  3. admirație profundă, nețărmurită.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe