ezita

română

Etimologie

Din franceză hésiter < latină haesitare.

Pronunție

• AFI: /e.zi'ta/

Verb

Conjugarea verbului ezita
Infinitiv	a ezita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ezit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ezite
Participiu	ezitat
Conjugare	I

1. (v.intranz. și tranz.) a sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta.

   A ezitat să se ducă acolo.

Sinonime

• se codi, pregeta, șovăi, (înv. și reg.) se îndoi, (reg.) se îngăima, se nedumeri, se tântăvi, (Mold.) se cioșmoli, (prin Olt.) se scârciumi, (înv.) se cruța, lipsi, (fig.) oscila, (înv. fig.) se atârna, se cumpăni, se legăna

Cuvinte derivate

• ezitant
• ezitare
• ezitație, ezitațiune

Traduceri

a sta la îndoială

catalană: hesitar (català) cehă: váhat (česky) daneză: tøve (dansk) engleză: hesitate (English) esperanto: heziti (Esperanto) finlandeză: epäröidä (suomi) germană: zögern (Deutsch) italiană: esitare (italiano) latină: haesitare (Latina) maghiară: habozik (magyar)

neerlandeză: aarzelen (Nederlands) occitană: esitar (occitan) papamiento: duda (Papiamentu) poloneză: wahać się (polski) portugheză: hesitar (português), vacilar (português) rusă: колебаться (kol'ebát'sa) (русский) spaniolă: vacilar (español) suedeză: tveka (svenska) turcă: duraksamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online