făta

Vezi și : fata, fată, față, făța, fâță

română

Etimologie

Din lat. fĕtare; cf. sard. fedare, sicil. fitari, abruz. fetá, march. fetâ, piem. fe (în sicil. și abruz. cu sensul special de „a face ouă”), sp. jedar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului făta
Infinitiv	a făta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) fată
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fete
Participiu	fătat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (despre animale mamifere) a naște, a face pui.

   Vaca a fătat un vițel.

Sinonime

• face, naște, (prin Transilv.) pui

Cuvinte derivate

• fătare
• fătat
• fătăciunat
• fătăciune
• fătătoare

Expresii

• (iron.) La anul, când o făta bostanul = niciodată

Traduceri

a face să apară pe lume

engleză: give birth (English), foal (English) (despre cai), litter (English), yean (English) (despre oi sau capre), calve (English) (despre vaci), whelp (English), farrow (English) (despre porci), pup (English) (despre câini)

suedeză: föda (Svenska)

Referințe

• DEX online