fabulație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză fabulation < latină fabulatio.

Pronunție

  • AFI: /fa.bu'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
fabulație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fabulație fabulații
Articulat fabulația fabulațiile
Genitiv-Dativ fabulației fabulațiilor
Vocativ fabulație fabulațiilor
  1. poveste alegorică; (p.ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație.
  2. figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar.
  3. prezentare a unei fapte imaginare ca reală; (p.ext.) minciună.


Traduceri

Anagrame

Referințe