facere

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Antonime 1.3.3 Cuvinte derivate 1.3.4 Cuvinte compuse 1.3.5 Expresii 1.3.6 Referinţe 2 latină 2.1 Etimologie 2.2 Pronunţie 2.3 Verb

română

Etimologie

Din a face.

Pronunţie

• AFI: /'fa.ʧe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului facere
f	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	facere	faceri
Articulat	facerea	facerii
Dativ-Genitiv	facerei	faceriilor
Vocativ	'	'

1. acţiunea de a (se) face şi rezultatul ei.
2. (În credinţele religioase) creare a lumii de către Dumnezeu.
3. construire, zidire.
4. naştere.

Sinonime

• 1: confecţionare, executare, execuţie, făurire, realizare
• 2: creare, geneză, naştere, parturiţie, procreare, procreaţie

Antonime

• desfacere

Cuvinte derivate

• face
• afacere

Cuvinte compuse

• Facere de bine = binefacere
• Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza

Expresii

• Durerile (sau chinurile) facerii = durerile pe care le suportă femeia la naştere

Referinţe

• DEX online

---

latină

(Latina)

Etimologie

Origine indo-europeană *dʰh₁-k- ← *dʰeh₁- ("a pune, a aranja").

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Verb

1. a face