facilitare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a facilita.

Pronunție

  • AFI: /fa.ʧi.li'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
facilitare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ facilitare facilitări
Articulat facilitarea facilitările
Genitiv-Dativ facilitării facilitărilor
Vocativ facilitare facilitărilor
  1. acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare.


Traduceri

Referințe