faclă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară факла (fakla).

Pronunție

  • AFI: /'fa.klə/


Substantiv


Declinarea substantivului
faclă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ faclă facle
Articulat facla faclele
Genitiv-Dativ faclei faclelor
Vocativ faclă faclelor
  1. băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță.
  2. (rar) făclie.


Traduceri

Anagrame

Referințe