familie
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. familia, prin intermediul fr. famille, cf. dubletul femeie. Cf. it. famiglia.
Pronunţie
- AFI: /fa'mi.li.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului familie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | familie | familii |
| Articulat | familia | familiile |
| Dativ-Genitiv | familiei | familiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, şi care constă din soţ, soţie şi din descendenţii acestora.
- S-a adunat cu toată familia lui.
- totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoş comun.
- E din familia noastră.
- (fig.) grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese şi idealuri comune.
- categorie sistematică în botanică şi în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune.
Sinonime
- 1: neam, viţă, (livr.) stirpe, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi pop.) sămânţă, (înv. şi reg.) seminţenie, tălaie, (Mold. şi Transilv.) pojijie, (înv.) femeie, rudă, rudenie
- 2: neam, sânge, descendenţă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- aer de familie
- nume de familie
- familie de albine
- familie de cuvinte
- familie de limbi
- familie radioactivă
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legaţi prin consangvinitate şi înrudire
|
|
