fantasmă
română
Etimologie
Din neogreacă φανδασμα (fándasma).
Pronunție
- AFI: /fan'tas.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fantasmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fantasmă | fantasme |
| Articulat | fantasma | fantasmele |
| Genitiv-Dativ | fantasmei | fantasmelor |
| Vocativ | fantasmă | fantasmelor |
- stafie, nălucă, arătare, fantomă.
- (fig.) imagine, priveliște neclară, ireală.
- închipuire fără o bază reală, produs al imaginației; iluzie, himeră.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online