fantomă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
O fantomă

română

Variante

Etimologie

Din franceză fantôme < latină *fantauma, alta formă lui *fantagma. Provine din greacă φάντασμα (phántasma) ("apariție, fantasmă, spectru").

Pronunție

  • AFI: /fan'to.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fantomă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fantomă fantome
Articulat fantoma fantomele
Dativ-Genitiv fantomei fantomelor
Vocativ ' '
  1. (în superstiții) ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă.
  2. (fig.) ceea ce are o existență incertă, fictivă, ceea ce (nici) nu există în realitate.

Sinonime


Traduceri

Referințe