fantomă

O fantomă

română

Variante

• fantom

Etimologie

Din fr. fantôme < lat. *fantauma, alta formă lui *fantagma. Provine din gr. φάντασμα (phántasma) ("apariție, fantasmă, spectru").

Pronunție

• AFI: /fan'to.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului fantomă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fantomă	fantome
Articulat	fantoma	fantomele
Dativ-Genitiv	fantomei	fantomelor
Vocativ	'	'

1. (în superstiții) ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă.
2. (fig.) ceea ce are o existență incertă, fictivă, ceea ce (nici) nu există în realitate.

Sinonime

• 1: apariție, arătare, duh, fantasmă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare
• 2: plăsmuire

Traduceri

stafie, fantasmă

bulgară: фантом (Български) (fantom) m. cehă: přízrak (Česky) m. daneză: fantom (Dansk) c. engleză: phantom (English), ghost (English) esperanto: fantomo (Esperanto) finlandeză: aave (Suomi) franceză: fantôme (Français) m. germană: Phantom (Deutsch) n. greacă: φάντασμα (Ελληνικά) (fántasma) n., φάσμα (Ελληνικά) (fásma) n. italiană: fantasma (Italiano) m., spettro (Italiano) m. maghiară: fantom (Magyar), kísértet (Magyar)

norvegiană: fantom (‪Norsk (bokmål)‬) c. neerlandeză: fantoom (Nederlands) poloneză: fantom (Polski) m. portugheză: fantasma (Português) m. rusă: призрак (Русский) (prízrak) m., тень (Русский) (t'en’) f., фантом (Русский) (fantóm) m. sardă: pantùma (Sardu) f., pantàsima (Sardu) f., umbra (Sardu) f. spaniolă: fantasma (Español) f. suedeză: fantom (Svenska) c., vålnad (Svenska) c. turcă: hayalet (Türkçe)

Referințe

• DEX online