farfuriuță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din farfurie + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /far.fu.ri'u.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
farfuriuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ farfuriuță farfuriuțe
Articulat farfuriuța farfuriuțele
Genitiv-Dativ farfuriuței farfuriuțelor
Vocativ farfuriuță farfuriuțelor
  1. farfurioară.


Traduceri

Referințe