feder

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Feder.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
feder
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ feder federe
Articulat federul federele
Genitiv-Dativ federului federelor
Vocativ federule federelor
  1. mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă.


Traduceri

Anagrame

Referințe