fenomenologie
română
Etimologie
Din franceză phénoménologie.
Pronunție
- AFI: /fe.no.me.no.lo'ʤi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului fenomenologie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fenomenologie | invariabil |
| Articulat | fenomenologia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | fenomenologiei | invariabil |
| Vocativ | fenomenologie | invariabil |
- curent în filozofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor, făcând abstracție de omul real, de activitatea lui psihică concretă și de mediul social.
- (la Hegel) teorie filozofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței.
- studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online