ferici
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din ferice.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului (se) ferici |
|
| Infinitiv | a (se) ferici |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) fericesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) fericească |
| Participiu | fericit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a considera, a socoti pe cineva fericit.
- (v.refl.) (fam.) a se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute).
- (rar) a felicita.
- (înv.) a slăvi, a proslăvi, a glorifica.
- (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni fericit.
- Soarta îl fericește.
Sinonime
- 2-3: (se) felicita
- 4: binecuvânta, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi
- 5: (pop.) noroci
