fericire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Fericire

Cuprins

română

Etimologie

Din verbul a (se) ferici.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
fericire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fericire fericiri
Articulat fericirea fericirile
Dativ-Genitiv fericirii fericirilor
Vocativ ' '
  1. stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.
    Stare de fericire.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi