ferment

română

Etimologie

Din franceză ferment < latină fermentum.

Pronunție

• AFI: /fer'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului ferment
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ferment	fermenți
Articulat	fermentul	fermenții
Genitiv-Dativ	fermentului	fermenților
Vocativ	fermentule	fermenților

1. (biol.) substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online