fes

română

Etimologie

Din turcă fes.

Pronunție

• AFI: /fes/

Substantiv

Declinarea substantivului fes
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fes	fesuri
Articulat	fesul	fesurile
Genitiv-Dativ	fesului	fesurilor
Vocativ	fesule	fesurilor

1. acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani.
2. căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului.

Expresii

• (fam.) Interesul poartă fesul, = se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje
• A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online