figgere

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină fīgere < fīgō.

Pronunție

  • AFI: /'fidʤere/


Verb

  1. (livr.) a fixa, a atașa, a îmbina

Cuvinte apropiate

Conjugare

Infinitiv figgere
Gerunziu figgendo
Prezent participiu figgente
Trecut participiu fitto
persoana singular plural
I II III I II III
Indicativ eu tu el/ea noi voi ei
Prezent figgo figgi figge figgiamo figgete figgono
Imperfect figgevo figgevi figgeva figgevamo figgevate figgevano
Trecut îndepărtat fissi figgesti fisse figgemmo figgeste fissero
Viitor figgerò figgerai figgerà figgeremo figgerete figgeranno
Condițional-optativ figgerei figgeresti figgerebbe figgeremmo figgereste figgerebbero
Timpuri
Compuse
Trecut apropiat A se folosi trecutul perfect al avere + participiul trecut
Trecut perfect apropiat A se folosi timpul imperfect al avere + participiul trecut
Trecut perfect îndepărtat A se folosi trecutul îndepărtat al avere + participiul trecut
Viitor anterior A se folosi timpul viitor al avere + participiul trecut
Condițional trecut A se folosi condiționalul lui avere + participiul trecut
Subjunctiv che io che tu che lui/che lei che noi che voi che loro
Prezent figga figga figga figgiamo figgiate figgano
Imperfect figgessi figgessi figgesse figgessimo figgeste figgessero
Imperativ - tu el/ea noi voi ei
figgi figga figgiamo figgete figgano