figue

franceză

(Français)

Etimologie

Din franceza medie fige, care provine din lat. pop. fīca < ficus.

Pronunție

• AFI: /fiɡ/

Substantiv

figue f., figues pl.

1. smochină
2. (fig., p. ext.) vagin, vulvă
3. (argou) testicul

Cuvinte derivate

• figuette

Cuvinte compuse

• figue de Barbarie
• figue de mer
• figue des Hottentots
• figue marine

Cuvinte apropiate

• figuier
• figuerie

Expresii

• faire la figue à
• mi-figue mi-raisin
• moitié figue, moitié raisin
• ni figue ni raisin