figue

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche figue, care provine din occitană veche figa < latină populară *fīca, din latină ficus („smochin, fig; smochină”).

Înrudit cu catalană figa, italiană fico, fica, occitană figa, portugheză figo, română fig și spaniolă higo.

Pronunție


Substantiv

figue f., figues pl.

  1. (bot., alim.) smochină
    Figues violettes, les premières figues, figues sèches, figues de Smyrne.
  2. (fig.) (p.anal.) vagin, vulvă
  3. (argou) testicul

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Referințe