filozofie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Variante
- (rar) filosofie
Etimologie
Din gr. antică φιλοσοφία (filosofía); compus din φίλος (fílos, "iubit") + σοφία (sofía, "înțelepciune"). Cf. fr. philosophie.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului filozofie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | filozofie | filozofii |
| Articulat | filozofia | filozofiile |
| Dativ-Genitiv | filozofiei | filozofiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- știință constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață.
- totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei științe.
- (rar) atitudine (înțeleaptă) față de întâmplările vieții; mod specific de a privi problemele vieții.
- (fam.) lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat.
- (iron.) vorbire încurcată și abstractă.
- A început o filozofie!
Sinonime
- 3: înțelepciune
Cuvinte derivate
- filozof, filozoafă
- filozofa
- filozofală
- filozofard
- filozofare
- filozofastru
- filozofem
- filozofesc
- filozofic
- filozoficește
- filozofism
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
concepție generală despre lume și viață
|
|
Referințe
cehă
(Česky)
Etimologie
Probabil din gr. antică φιλοσοφία (filosofía). Cf. fr. philosophie.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
filozofie f.
Sinonime
- (rar) filosofie