finală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din final.

Pronunție

  • AFI: /fi'na.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
finală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ finală finale
Articulat finala finalele
Genitiv-Dativ finalei finalelor
Vocativ finalo finalelor
  1. ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc.
  2. sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc.
  3. ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu.


Traduceri

Anagrame

Referințe