De la Wikţionar, dicţionarul liber
Etimologie
Din lat. fîlius.
Pronunţie
Substantiv
Declinarea substantivului
fiu |
| m. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
fiu |
fii |
| Articulat |
fiul |
fiii |
| Dativ-Genitiv |
fiului |
fiilor |
| Vocativ |
fiule |
fiilor |
- persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinţii săi.
- Are tata trei fii.
- (la voc.) termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc.
- (fig.) cetăţean, membru al unei colectivităţi (de care acesta se simte foarte ataşat).
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
persoană de sex masculin luată în raport cu părinţii săi
Referinţe