fixa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză fixer.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) fixa
Infinitiv a (se) fixa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fixez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) fixeze
Participiu fixat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit.
    A fixa ceva în cuie.
  2. a se uita [țintă] la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea.
  3. (v.refl.) a se stabili, a se statornici undeva.
  4. a stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina.
  5. (v.refl.) a se hotărî, a se decide.
  6. (chim.) a aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze.
  7. a trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii.
  8. a face ca un colorantpătrundă în structura fibrei textile sau a pielii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor).
  9. a acoperi un desen cu un fixativ.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
fixa
Activ Pasiv
Infinitiv fixa fixas
Prezent fixar fixas
Perfect fixade fixades
Supin fixat fixats
Imperativ fixa
Participiu
Prezent fixande, fixandes
Perfect fixad
  1. a fixa, a aranja

Sinonime

Cuvinte derivate