flintă

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : flinta, flint

română

Etimologie

Din germană Flinte, prin intermediul maghiară flinta.

Pronunție

  • AFI: /'flin.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
flintă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flintă flinte
Articulat flinta flintele
Genitiv-Dativ flintei flintelor
Vocativ ' '
  1. pușcă cu fitil, cu țeavă lungă, cocoș și cremene, folosită în trecut.
    Trage cu flinta.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe