fluență

română

Etimologie

Din franceză fluence.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului fluență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fluență	fluențe
Articulat	fluența	fluențele
Genitiv-Dativ	fluenței	fluențelor
Vocativ	fluență	fluențelor

1. însușirea de a fi fluent.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afluent

Referințe

• DEX '98 via DEX online