foaie
română
Etimologie
Din latină folia (pluralul, devenit singularul, al lui folium), cu unele sensuri după franceză feuille.
Pronunție
- AFI: /'fo̯a.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului foaie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | foaie | foi |
| Articulat | foaia | foile |
| Genitiv-Dativ | foii | foilor |
| Vocativ | foaie | foilor |
- frunză.
- sepală sau petală.
- bucată dintr-un material cu una dintre dimensiuni foarte mică în raport cu celelalte două.
- bucată dreptunghiulară de hârtie (de scris); filă a unei cărți, a unui registru sau a unui caiet.
- (urmat de determinări) adeverință, dovadă oficială care atestă un drept, o obligație, etc.
- (înv.) ziar, revistă.
- lățimea unei pânze; bucată de pânză întrebuințată în toată lățimea ei la confecționarea unei haine.
- (la pl.) fustă.
- strat de aluat, subțiat cu vergeaua, din care se fac plăcinte, tăiței, etc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia cealaltă = a-și schimba purtarea sau atitudinea față de cineva, devenind mai aspru
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online