fonon
română
Etimologie
Din franceză phone.
Pronunție
- AFI: /fo'non/
Substantiv
| Declinarea substantivului fonon | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fonon | fononi |
| Articulat | fononul | fononii |
| Genitiv-Dativ | fononului | fononilor |
| Vocativ | fononule | fononilor |
- particulă fictivă asociată vibrațiilor care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvențe comparabile cu cele ale sunetelor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online