foray

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie forrayen ← franceza veche forrer (derivat din forre).

Pronunție

• AFI: /ˈfɔːɹeɪ/

Substantiv

foray

1. incursiune, prădăciune

Verb

Conjugarea verbului foray
Infinitiv	foray
Prezent simplu pers. 3 sg.	forays
Trecut simplu	forayed
Participiu trecut	forayed
Participiu prezent	foraying

1. a face o incursiune, a prăda

Vezi și

• forage