forfecătură
română
Etimologie
Din a forfeca + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /for.fe.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului forfecătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | forfecătură | forfecături |
| Articulat | forfecătura | forfecăturile |
| Genitiv-Dativ | forfecăturii | forfecăturilor |
| Vocativ | forfecătură | forfecăturilor |
- forfecare; (fig.) muștruluială, bătaie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online