forja

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză forger.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
forja
Infinitiv a forja
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
forjez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să forjeze
Participiu forjat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese.


Traduceri

Referințe