fortifica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină fortificare, franceză fortifier.

Pronunție

  • AFI: /for.ti.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
fortifica
Infinitiv a fortifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fortific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fortifice
Participiu fortificat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face ca organismulfie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli.
  2. (v.tranz.) a întări un loc prin lucrări de fortificație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe