frânt

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a frânge.

Pronunție

  • AFI: /ˈfrɨnt/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
frânt
Singular Plural
Masculin frânt frânți
Feminin frântă frânte
Neutru frânt frânte
  1. (despre obiecte tari) rupt (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică.
  2. (despre oase sau membre) fracturat.
  3. spart, zdrobit, stricat.
  4. (despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături.
  5. (despre oameni) îndoit de mijloc.
  6. (fig.) zdrobit de oboseală; sleit, extenuat.
  7. (fig.) învins, înfrânt.

Expresii

  • A nu avea (nici o) para frântă = a nu avea nici un ban
  • Beat frânt = foarte beat, beat mort


Traduceri

Etimologie

Din frânge.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru frânge.

Referințe