frământare

română

Etimologie

Din verbul a (se) frământa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului frământare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frământare	frământări
Articulat	frământarea	frământările
Dativ-Genitiv	frământării	frământărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei.

   Frământarea aluatului.

2. umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale).

   Din nimic s-a stârnit o frământare.

3. neliniște sufletească, zbucium, chin.

Sinonime

• 1: plămădire, plămădit
• 2: agitație, forfotă, tulburare, vâlvă, zarvă
• 3: zbucium, îngrijorare

Cuvinte derivate

• frământ
• frământa
• frământat
• frământător
• frământătură

Traduceri

acțiunea de a frământa

daneză: æltning (Dansk) engleză: kneading (English)

franceză: pétrissage (Français) m. suedeză: knådning (Svenska) c.

agitație

engleză: agitation (English), disquietude (English), fuss (English) franceză: angoisse (Français) f. italiană: inquietudine (Italiano) f.

spaniolă: ansia (Español) f. suedeză: oro (Svenska) c.

Referințe

• DEX online