frământare

română

Etimologie

Din verbul a (se) frământa.

Pronunție

• AFI: /frə.mɨn'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului frământare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frământare	frământări
Articulat	frământarea	frământările
Genitiv-Dativ	frământării	frământărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei.

   Frământarea aluatului.

2. umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale).

   Din nimic s-a stârnit o frământare.

3. neliniște sufletească, zbucium, chin.

Sinonime

• 1: plămădire, plămădit
• 2: agitație, forfotă, tulburare, vâlvă, zarvă
• 3: zbucium, îngrijorare

Cuvinte derivate

• frământ
• frământa
• frământat
• frământător
• frământătură

Traduceri

acțiunea de a frământa

daneză: æltning (dansk) engleză: kneading (English)

franceză: pétrissage (français) m. suedeză: knådning (svenska) c.

agitație

engleză: agitation (English), disquietude (English), fuss (English) franceză: angoisse (français) f. italiană: inquietudine (italiano) f.

spaniolă: ansia (español) f. suedeză: oro (svenska) c.

Referințe

• DEX online