frapa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză frapper.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
frapa
Infinitiv a frapa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
frapez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să frapeze
Participiu frapat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi.
  2. (v.tranz.) a răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe