frontieră

română

Etimologie

Din fr. frontière.

Pronunție

• AFI: /fro.nt'i.er/

Substantiv

Declinarea substantivului frontieră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frontieră	frontiere
Articulat	frontiera	frontierele
Dativ-Genitiv	frontierei	frontierelor
Vocativ	frontiero	frontierelor

1. linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său.

Sinonime

• graniță
• hotar

Traduceri

Traduceri

engleză: frontier (English), boundary (English), border (English) finlandeză: raja (Suomi) germană: Grenze (Deutsch) f.

italiană: confine (Italiano) f., frontiera (Italiano) f. portugheză: fronteira (Português) f. spaniolă: frontera (Español) f.

Referințe

• DEX online