frontispiciu
română
Etimologie
Din franceză frontispice < latină frontispicium.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului frontispiciu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | frontispiciu | frontispicii |
| Articulat | frontispiciul | frontispiciile |
| Genitiv-Dativ | frontispiciului | frontispiciilor |
| Vocativ | frontispiciule | frontispiciilor |
- partea superioară a fațadei principale a unui edificiu.
- prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc.
- partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online