fronton
română
Etimologie
Din franceză fronton.
Pronunție
- AFI: /fron'ton/
Substantiv
| Declinarea substantivului fronton | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fronton | frontoane |
| Articulat | frontonul | frontoanele |
| Genitiv-Dativ | frontonului | frontoanelor |
| Vocativ | frontonule | frontoanelor |
- element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu.
- element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online