frustrator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a frustra + sufixul -ator.

Pronunție

  • AFI: /frus.tra'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
frustrator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frustrator frustratori
Articulat frustratorul frustratorii
Genitiv-Dativ frustratorului frustratorilor
Vocativ frustratorule frustratorilor
  1. persoană care frustrează; păgubitor; (p.ext.) înșelător.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
frustrator
Singular Plural
Masculin frustrator frustratori
Feminin frustratoare frustratoare
Neutru frustrator frustratoare
  1. care frustrează; păgubitor; (p.ext.) înșelător.


Traduceri

Referințe