fuma

română

Etimologie

Din lat. fumare (înțelesul după fr. fumer).

Pronunție

• AFI: /fu'ma/

Verb

Conjugarea verbului fuma
Infinitiv	a fuma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fumez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fumeze
Participiu	fumat
Conjugare	I

1. (v.intranz. și tranz.) a aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni.

   Fumez țigări tari.

Sinonime

• (pop.) bea, suge, (Maram.) duhăni, (fam.) pufăi, pufni, trage

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

afuma afumare fum fumaj fumar fumare

fumat fumător fumigen fumoar fumur fumuriu

Cuvinte apropiate

• parfuma, porfuma

Traduceri

a trage fum de tutun

arabă: دخن (dáχχana) (العربية) cehă: kouřit (Česky) chineză: 吸煙 (中文), 吸烟 (xīyān) (中文) coreeană: 담배피우다 (dambae-piuda) (한국어) daneză: ryge (Dansk) ebraică: עשן (a`shein) (עברית) engleză: smoke (English) estoniană: suitsetama (Eesti) finlandeză: polttaa (Suomi) franceză: fumer (Français) germană: rauchen (Deutsch) greacă: καπνίζω (kapnízo) (Ελληνικά) interlingua: fumar (Interlingua)

italiană: fumare (Italiano) japoneză: 煙る (けむる, kemuru) (日本語) letonă: smēķēt (Latviešu) maghiară: dohányzik (Magyar) neerlandeză: roken (Nederlands) poloneză: palić (Polski) portugheză: fumar (Português) rusă: курить (kurít’) (Русский) slovacă: fajčiť (Slovenčina) slovenă: kaditi (Slovenščina) spaniolă: fumar (Español) suedeză: röka (Svenska) turcă: sigara içmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online