fumega

română

Etimologie

Din lat. fŭmĭgāre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului fumega
Infinitiv	a fumega
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) fumegă
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fumege
Participiu	fumegat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum.
2. (despre lămpi, lumânări, sobe etc.) a arde defectuos, eliminând fum.

   Soba fumegă.

3. a scoate aburi.

Sinonime

• 1-2: (înv.) afuma

Cuvinte derivate

• afuma
• fum
• fuma
• fumăraie, fumărie
• fumegai
• fumegare
• fumegos

Cuvinte apropiate

• fumigator
• fumiza

Traduceri

a scoate fum

arabă: دَخَنَ (العربية) (dakhana) chineză: 冒煙 (中文), 冒烟 (中文) (màoyān) coreeană: 뿜다 (한국어) (ppumda) daneză: ryge (Dansk) engleză: smoke (English), fume (English), fumigate (English) esperanto: fumi (Esperanto) finlandeză: savuta (Suomi), savuttaa (Suomi) franceză: fumer (Français) galeză: mygu (Cymraeg) germană: rauchen (Deutsch) greacă: καπνίζω (Ελληνικά) (kapnízo) interlingua: fumar (Interlingua) italiană: fumigare (Italiano), fumare (Italiano)

japoneză: 煙る (日本語) (けむる, kemuru) latină: fumare (Latina) letonă: kūpēt (Latviešu) macedoneană: чади (Македонски) (čadi), дими (Македонски) (dími) maghiară: füstöl (Magyar) neerlandeză: roken (Nederlands) poloneză: dymić (Polski) portugheză: fumegar (Português) rusă: дымить (Русский) (dymít’), дымиться (Русский) (dymít’sja) slovacă: dymiť (Slovenčina) spaniolă: fumigar (Español) suedeză: ryka (Svenska) turcă: tütmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online