funie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină funis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
funie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ funie funii
Articulat funia funiile
Genitiv-Dativ funiei funiilor
Vocativ funie funiilor
  1. frânghie.
  2. veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul.
  3. împletitură din paie sau din talaș, utilizată la confecționarea miezurilor lungi la formele pentru turnare.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit
  • A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei
  • A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, = se spune despre cei ajunși într-o situație extrem de dificilă
  • A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci


Traduceri

Referințe