furișa
română
Etimologie
Din furiș.
Pronunție
- AFI: /fu.ri'ʃa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) furișa | |
| Infinitiv | a (se) furișa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) furișez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) furișeze |
| Participiu | furișat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil.
- (v.refl.) a se ascunde, a se feri de cineva.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Pe furișate = pe furiș.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online