furia

română

Etimologie

Derivat regresiv din furie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru furie.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină furia < furĕre.

Pronunție

• AFI: /'furja/

Substantiv

furia f., furie pl.

1. furie, mânie, înverșunare
2. (p. ext.) grabă, repezeală

Sinonime

• 1: rabbia, ira
• 2: fretta

Cuvinte apropiate

• furibondo
• furioso
• furore
• infuriare

Expresii

• in fretta e furia

Referințe

• Treccani.it

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din furo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului furia
f.	Singular	Plural
Nominativ	furia	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. furie, mânie, înverșunare; frenezie

Cuvinte apropiate

• furialis

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină furia < furĕre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

furia f., furias pl.

1. furie, mânie, înverșunare

Sinonime

• ira