furie

Vezi și : Furie

română

Etimologie

Din lat. furia. Cf. fr. furie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului furie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furie	furii
Articulat	furia	furiile
Dativ-Genitiv	furiei	furiilor
Vocativ	'	'

1. stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită.

   Un om plin de furie.

2. (fig.) (rar) dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită.

Sinonime

• 1: înverșunare, mânie, (rar) înfuriere, (pop. și fam.) năduf, (pop.) îndrăcire, năbădăi (pl.), obidă, oțăreală, oțărâre, (înv. și reg.) scârbă, (reg.) năvârlii (pl.), pandalii (pl.), (înv.) toană, (fig.) turbare

Cuvinte derivate

• furibund
• furios
• înfuria
• înfuriare
• înfuriat

Locuțiuni

• (loc. adv.) Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită.

Traduceri

stare de extremă enervare

afrikaans: woede (Afrikaans) daneză: raseri (Dansk) n. engleză: fury (English), rage (English), wrath (English) estoniană: raev (Eesti) finlandeză: raivo (Suomi) franceză: fureur (Français) f., rage (Français) f. friulană: rabie (Furlan) f., fote (Furlan) f. germană: Wut (Deutsch) f. italiană: furia (Italiano) f., rabbia (Italiano) f. maghiară: düh (Magyar)

neerlandeză: woede (Nederlands), razernij (Nederlands) poloneză: wściekłość (Polski) f., złość (Polski) f. portugheză: fúria (Português) f., raiva (Português) f. retoromană: ravgia (Rumantsch) f., furia (Rumantsch) f. rusă: ярость (Русский) (járost') f., бешенство (Русский) (b'éšenstvo) n., неистовство (Русский) (n'eístovstvo) n. spaniolă: rabia (Español) f. suedeză: raseri (Svenska) n., ursinne (Svenska) n. turcă: büyük öfke (Türkçe), gazap (Türkçe)

Referințe

• DEX online